Revista 22: Bătălia iluziilor

Acest articol a aparut in Revista 22 in data de 26.08.2014Andrei Cornea

Ponta va fi președinte pe cinci ani – un om care a dovedit deja iresponsabilitate va conduce statul într-o perioadă de tensiuni internaționale și de reformatare a structurilor europene și euroatlantice. Fără a o fi dorit, asta vor fi realizat prin vrajba, resentimentele și mai ales prin iluziile lor Băsescu, Udrea, Iohannis, Antonescu, Macovei, Diaconescu.

Un fel de bătălie a tuturor contra tuturor. De­vorare reciprocă. Autoiluzionare. Delir mi­to­logic. Suspiciuni permanente că celălalt tră­dează și face blat cu Marele adversar – Ponta. Pe scurt, în zilele acestea opoziția scrie rețeta sigură nu numai pentru o înfrângere, dar pen­tru una penibilă, rușinoasă. Toți candidații con­tribuie – Iohannis, Udrea, Macovei, Dia­co­nescu. Dar și cei care candidează, fără să can­dideze: Băsescu și Antonescu. Ce face Tă­ri­cea­nu – acest pontif al liberalismului care ofi­cia­ză de mulți ani liturghia pesedistă – nici nu mai contează.

Băsescu și Antonescu au ceva comun: in­capacitatea de a accepta că trebuie să iasă din joc – Băsescu definitiv, Antonescu, pentru o pe­rioadă. În niciun caz, că nu mai pot con­duce ei țări și partide. Iată ceea ce nu le intră în cap. Băsescu o promovează pe Elena Udrea, iluzionându-se că astfel, cu ea la conducerea unui partid devenit tot mai insignifiant, își va perpetua existența politică. Nu-și dă seama că și-a înstrăinat aliații și mulți dintre sus­ți­nători, că își pune în pericol adevărata moș­tenire politică – a lucrurilor importante făcute în timpul mandatelor sale. Cazul său devine încet-încet aproape tragic. Cât despre An­to­nescu, acesta a găsit cu cale să-și arate ne­încrederea tocmai în cel pe care l-a promovat în fruntea PNL și apoi l-a ajutat să devină can­didatul unic al ACL – Klaus Iohannis. Frus­trarea tragicomică a bietului om, dintr-o dată aruncat la marginea politicii, precum un balot desprins dintr-un camion care ia în viteză o curbă prea strânsă, ar fi înduioșătoare, dacă ni s-ar șterge din memorie imaginea imensei lui aroganțe din 2012, din momentul in­te­ri­matului prezidențial.

Și acum ceva despre cei trei „băsiști“: unul „ofi­cial“, Elena Udrea, din partea PMP, ceilalți doi – Monica Macovei și Cristian Diaconescu – independenți (cea dintâi rămasă – nu se știe exact de ce – membră PDL, cel de-al doilea ră­mas, nu se știe de ce, președinte al Fundației Mișcarea Populară). Defectul lor esențial este că sunt trei, atunci când, în situația de față, chiar și unul era un exces, divizând în felul acesta voturile. Al doilea defect, fără supărare, e că tustrei sunt, cumva, „neterminați“; altfel spus, fiecare a luat câte ceva din așa-zisul „bă­sism“, fără însă să ia restul: Macovei a luat principiile justițiare fără carisma populistă a pre­șe­dintelui, Udrea a luat populismul fără principii, în vre­me ce Diaconescu, lipsit de orice carismă, pier­zând pe drum și ceva din principii, s-a mulțumit cu felii din politica externă. Ceea ce spun poate că arată a caricatură, dar nu-i o caricatură împotriva naturii. În fine, ajungem la Iohannis, candidatul ma­rii speranțe de unificare a dreptei sub sigla liberală. Defectele lui – unele remediabile, altele nu – sunt vi­zibile și dintre ele cel mai evident este că nu a de­pășit mental stadiul de primar de oraș de provincie. Un altul este că a adoptat stupida tactică liberalo-pedelistă de a se lepăda de „Satana-Băsescu“ – ceea ce, în turul al doilea, îl va împiedica să adune vo­turile „băsiste“. Oricum ar fi, faptul că nici măcar propria formațiune – PNL-PDL – nu-l susține com­plet și cu tot angajamentul îi profețește eșecul. E ne­drept pentru Iohannis și este o dizgrație pentru așa-numiții politicieni de dreapta, din oricare partid sau frântură de partid ar proveni, să găsească pretexte pentru a nu-l susține pe Iohannis.

Pe scurt, partida e aproape jucată și pierdută. Ponta va fi președinte pe cinci ani – un om care a dovedit deja iresponsabilitate va conduce statul într-o perioadă de tensiuni internaționale și de re­for­ma­tare a structurilor europene și euroatlantice. Un in­capabil, un mitoman, un plagiator – cinci ani la Co­troceni! Fără a o fi dorit, asta vor fi realizat prin vraj­ba, resentimentele și mai ales prin iluziile lor Bă­sescu, Udrea, Iohannis, Antonescu, Macovei, Dia­co­nescu, plus prețioșii și inteligenții lor consilieri, analiști și alte feluri de comilitoni, cu sau fără de partid!

Acest articol a aparut in Revista 22 in data de 26.08.2014

Andrei Cornea Despre Andrei Cornea
Andrei Cornea (n. 3 aprilie 1952, București) este eseist, istoric al artei, clasicist, publicist și filosof român. Este cunoscut pentru traducerea integrală în limba română, sub îndrumarea lui Constantin Noica, a dialogului „Politeia” al lui Platon din greaca veche. Scrie de asemenea un editorial politic săptămânal în Revista 22.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>